O zi - David Nicholls

Nici nu știu cum să încep și nici nu știu în ce direcţie se va duce această recenzie. Această carte m-a impresionat atât de mult, a pătruns în cele mai ascunse locuri ale minţii mele, mi-a captat toata atenția și totodată m-a lăsat fără cuvinte. Nu m-am gândit niciodată că o să îmi fie  atât de greu să descriu ceva  ce mi-a plăcut atât de mult.

Dar cred că ar trebui sa încep prin a va spune despre ce este vorba în această poveste.

15 iulie 1988, ziua în care Dex  și Emma termină universitatea, și după câteva pahare bune s-au hotărât să continue petrecerea printr-o noapte nebună la ea în apartament.

La douăzeci și trei de ani, Dexter Mayhew nu avea o viziune asupra viitorului mai clară  decât Emma Morley. Spera să aibă succes, să-și facă părintii mândrii de el și să se culce cu cât mai multe femei în acelaș timp – dar cum să găsească o compatibilitate între toate astea? Voia să devină subiect pentru articole de revistă și spera că într-o bună zi să beneficieze de o retrospectivă a activității lui, fără să aibă însă o idee clară despre natura acestei activități. Voia să-și traiască viaţa la maxim, dar fără haos și complicații. Voia să își traiască viaţa în așa fel încât, dacă la un moment dat i s-ar fi făcut din întâmplare o poza, să fie o poza cool. Lucrurile trebuiau să arate bine. Distracție; trebuia să fie multă distracţie și nu mai multă  tristețe decât era absolut necesar.

Emma era o persoană simplă, fără prea mult interes asupra aspectului ei, era inteligentă, învățase mult în universitate, departe de a fi printre oamenii populari, departe de gusturile lui Dexter dar totuși având o sclipire ce i-a atras  atenția în ziua absolvirii, un fel de șoarece de bibliotecă, cu o diplomă în dublă specializare, foarte convinsă de împliniri când e vorba de viitor, dar căteodata nesigură, mereu dornică să îi corecteze pe ceilalți și cate  odată cam critică.

După  noaptea petrecută împreuna, Dex  și Emma pornesc pe drumuri separate, dorindu-și să rămână prieteni. Ce se va întâmpla cu cei doi sau unde vor fi ei peste un an? Dar peste doi? Trei … sau poate douăzeci?

“Em și Dex, Dex  și Em – o relație dezvăluită prin frânturi de viaţa surprinse  în aceiaşi zi de 15 iulie “, în fiecare an ce va urma.

O carte despre prietenie, pierdere și despre puterea dăinuitoare a iubirii.

O zi ce îi  urmărește în fiecare an, cum trec prin realitățile vieții, cum cad în tentații depravate, cum trec prin greutăți , dar și prin zile fericite, cum viaţa îi  doboară și îi ridică, cum își construiesc o relație care trece prin toate.

Te îndrăgostești de personaje, le urmărești fiecare schimbare. Trăiești prin prisma lucrurilor, în fața cărora îi aduce viaţa, apoi întorci foaia și vezi că li s-a pregătit alte surprize și câteodata acțiunile lor, sau modul lor de a confrunta anumite lucruri iți provoacă o ușoara repulsie.

Sunt doua personaje ce reflectă realitatea, a căror povesti sunt incredibil de emoționante.  Emma face salturi de la un loc de munca la altul, angajându-se într-o relație cu un băiat foarte simpatic, pe care nu poate reuși să îl iubească, în timp ce Dex  găsește repede fenomenalul  succes în lumea  mass-media, dar tragediile personale  și abuzul de alcool și droguri fac viaţa lui departe de a fi perfectă. În timp ce cresc, trecând peste vârsta de treizeci, și încep să își croiască o varietate de drumuri spre maturitate , prietenia lor rămâne o sursa de confort și bucurie pentru amândoi. Cu toate acestea, dragostea lor șubreda, atât a Emmei cât și a lui Dex scoate mereu în evidență faptul că ei ocolesc  inevitabilul. Timpul trece, iar viețile lor nu au cursivitatea pe care ei au sperat-o, dar mereu găsesc consolare unul la altul.

O carte ce ne arată aspectele pozitive  și negative ale vieții. Fericire, depresie, dezamăgire, speranțe și ratări, suferință, iubire și  trădare, zâmbete și lacrimi, certuri și împăcări, succese și eșecuri. O lume în care ei sunt urmăriți trecând prin toate. In timp ce Dex  și Em  își irosesc toată tinerețea, sentimentele  oportunităților pierdute dau pregnanța acestei cărți.

David Nicholls  și-a atins scopul, acesta fiind precizia portretizării realității dure a vieții.

O poveste în care m-am implicat emoțional, care m-a binedispus, o poveste tristă dar totodată fericită, fiecare frază atrăgându-mă ca un magnet, cel mai incitant lucru fiind faptul că nu am putut să intuiesc finalul până nu am ajuns la deznodământ...  Ce aș putea să îmi doresc mai mult decât atâta de la o carte?


Cartea a apărut la editura Litera și o puteți comanda de AICI.