În primul rând mulţumesc Alexei pentru această recenzie. De câteva zile eu am ceva probleme cu pc-ul. Sper că îl voi face curând. Momentan lucrez de pe laptop cu un MB viteză...deci vă închipuiţi cât de ok este....
Până atunci bucuraţi-va de această recenzie deoarece este frumoasă, cel puţin pe mine m-a făcut curioasă.
„Şapte zile pentru o eternitate “este una din carţile de care mi-am adus aminte cand m-am
uitat prin bibliotecă. Am citit-o acum ceva timp si m-am gandit să vă spun şi
voua despre ea. Am încercat sa aflu şi părerile altor persoane despre ea, iar
una din părerile pe care le-am gasit spune ca este o carte cu foarte multe clişee.
Normal, acest lucru m-ar opri să citesc cartea, dar am citit această parere
dupa ce am parcurs lectura şi chiar şi
aşa vreau să vă zic că sunt nişte clişee care nu deranjază ci sunt menite să aducă
un strop de amuzament carţii.
Prima jumatate a carţii am parcurs-o un pic mai greu deoarece viaţa personajelor
principale, Lucas şi Zofia, este prezentată separat cu toate detaliile necesare
.Durează ceva pana să înceapa acţiunea care te face să vrei să citeşti şi
următoarea pagină.
Povestea nu este una foarte complicată, subiectul
fiind veşnicul conflict între bine şi rău, în acest caz între Dumnezeu si
Lucifer, care-şi trimit agenţii pe pământ, într-un ultim pariu, acela de a pune
stăpânire pe lume. Cei doi trimişi ajung să se îndragostească, povestea lor
fiind una simplă şi dragută, lipsită de gesturi erotice şi de pasiunea înfocata
cu care ne-am obişnuit până acum prezentă în bestselluri. Scrierea este mai
degrabă un scenariu de comendie romantic, si nu o poveste de dragoste care
să-ţi consume gândurile sau să-ţi provoace trairi intense.
“La început, a facut Dumnezeu cerul si pământu. Şi a
fost seară şi a fost dimineaţa:”, asa incepe cartea, după care continuă cu şapte
capitole (şapte zile), în care Dumnezeu şi Lucifer sunt prezentaţi ca fiind
directorii unor corporaţii foarte mari, pline de birouri şi angajaţi, gen
secretare, agenţi ş.a.m.d, care lucrează de zor la calculatoarele lor. Spre
finalul carţii aflăm că aceste doua clădiri imense sunt practic lipite, despărtite
de un perete pe care Lucifer îl deschide ca pe o usă ,ajungand in biroul lui
Dumnezeu, intrigat fiind de ceea ce se intamplă între discipolii lor.
Un lucru care m-a amuzat foarte mult, este un moment
între Zofia şi Dumnezeu , povestind despre ce înseamna iubirea, la sfârşitul
căruia Dumnezeu spune că s-a săturat să tot auda Domnul in sus ,domnul in jos,
şi că trebuie să işi gasească odată un prenume, după cateva secunde de gandire
gandindu-se la unul, “Domnul Houston ”.
Finalul nu este lipsit de amuzament, prezentând
imaginea lui Lucifer şi a lui Dumnezeu stând pe banca atenţi la Lucas şi Zofia
care se ţineau de mană şi împingeau un cărucior cu două locuri , împărtăşind păreri
cu privire la bebeluşi.
O carte foarte frumoasă, din punctul meu de vedere,
despre acţiune căreia nu v-am povestit
mai nimic pentru a nu va strica placerea de a o citi, o carte care, ţinand
seama de început, se termină cu “Şi a fost seară.. şi o sumedenie de alte
dimineţi”
Cartea a aparut la Editura Trei si o puteti comanda de Aici sau Aici